De regulă, nu. În regimul comunității legale, bunurile primite de unul dintre soți prin moștenire, legat sau donație sunt bunuri proprii ale acestuia, nu bunuri comune, chiar dacă au fost dobândite în timpul căsătoriei. Excepția apare atunci când cel care a făcut donația sau testamentul a prevăzut expres că bunul va fi comun. Dacă bunul propriu este folosit apoi pentru investiții comune, lucrurile se pot complica.
Distincția dintre bunurile proprii și cele comune contează la divorț, la partaj, la vânzarea unei locuințe sau la moștenire. Iată cum o poți analiza, pas cu pas.
Pasul 1: stabilește când și cum a intrat bunul în patrimoniu
Primul reper este momentul dobândirii. Bunurile avute înainte de căsătorie sunt proprii. Cele obținute în timpul căsătoriei, prin muncă, sunt în principiu comune. Cele primite gratuit, prin moștenire sau donație, sunt proprii, cu excepția situației menționate. Notează data, actul prin care ai obținut bunul (certificat de moștenitor, contract de donație, testament) și cine a fost beneficiarul indicat.
Pasul 2: citește cu atenție actul de donație sau testamentul
Donația imobiliară se face prin act notarial, iar mențiunile din el sunt decisive. Dacă acolo scrie că bunul este dăruit unui singur soț, el este propriu. Dacă donatorul a vrut ca bunul să fie al ambilor, a trebuit să o spună, iar în acest caz el devine comun. La fel pentru testament: formularea concretă din act contează mai mult decât ce își amintesc membrii familiei.
Pasul 3: urmărește ce s-a întâmplat cu bunul după primire
Un bun propriu poate fi vândut, iar banii folosiți pentru altceva. Dacă suma a fost folosită pentru a cumpăra alt bun, acesta poate rămâne propriu, în baza principiului subrogației, dar numai dacă se poate dovedi legătura. Dacă banii au fost amestecați într-un cont comun sau cheltuiți fără urme, dovada devine dificilă. De aceea, păstrează extrasele de cont, contractele și orice dovadă a originii fondurilor.
Pasul 4: verifică investițiile comune în bunul propriu
Un caz frecvent: soțul primește un apartament prin moștenire, iar cuplul îl renovează din banii familiei sau îl modernizează cu un credit contractat împreună. Bunul rămâne propriu, dar cealaltă parte poate avea un drept de compensare pentru contribuția adusă. Existența unui asemenea drept și modul de calcul depind de dovezi și de circumstanțe. Pentru o prezentare mai largă a acestor distincții, citește ghidul despre cum deosebești bunurile proprii de cele comune.
Pasul 5: gândește-te la regimul matrimonial ales
Regulile de mai sus se referă la comunitatea legală, care se aplică automat. Dacă soții au încheiat o convenție matrimonială, poate exista un alt mod de delimitare a bunurilor. Verifică ce prevede actul semnat la notar. Pentru o imagine generală a drepturilor și obligațiilor din familie, explicațiile din secțiunea de drept familial a publicației pot fi un bun punct de plecare.
Exemple din viața reală
- Un teren primit de la părinți. Rămâne bun propriu al soțului căruia i-a fost lăsat prin donație. Dacă se construiește o casă din veniturile ambilor, construcția poate ridica probleme de împărțire sau de compensare.
- O sumă de bani primită ca dar de nuntă. Depinde de cine a primit-o și în ce scop. Darurile obișnuite făcute cuplului sunt, de regulă, comune.
- Bijuteriile de familie. Dacă au fost moștenite, sunt proprii; dacă au fost cumpărate din venituri comune, sunt comune.
- O moștenire investită în acțiuni. Rămâne proprie dacă poate fi dovedită proveniența banilor, dar profiturile pot urma alt regim.
Ce se întâmplă la divorț sau la moștenire
La divorț, bunurile comune se împart, în principiu, în cote egale, dacă nu se dovedește o contribuție diferită, în timp ce bunurile proprii rămân celui care le deține. Totuși, dispute apar frecvent exact la granița dintre cele două categorii: un apartament moștenit și renovat, un teren primit în dar pe care s-a construit, o sumă de bani folosită pentru avansul unei case. Instanța va cere acte, va audia martori și va analiza contribuțiile.
La moștenire, calitatea de bun propriu sau comun influențează masa succesorală. Dacă un soț decedează, jumătatea sa din bunurile comune intră în moștenire, iar soțul supraviețuitor păstrează cealaltă parte, la care se adaugă drepturile succesorale prevăzute de lege. Clarificarea din timpul vieții, prin acte și dovezi, protejează atât soții, cât și copiii.
Un lucru important: nu confunda bunurile proprii cu cele pe care le consideri „doar ale tale” din motive afective. Pentru lege, contează modul de dobândire, nu cine le folosește sau cine le-a ales.
Tabel de verificare rapidă
| Situația | Cum este tratat bunul, de regulă | Ce păstrezi ca dovadă |
|---|---|---|
| Bun avut înainte de căsătorie | Propriu | Actul de proprietate, cu dată certă |
| Bun moștenit în timpul căsătoriei | Propriu | Certificatul de moștenitor |
| Bun primit prin donație | Propriu, dacă donatorul nu a prevăzut altfel | Contractul de donație |
| Bun cumpărat din veniturile soților | Comun | Contractul și extrasele de cont |
| Bun cumpărat cu banii unui bun propriu vândut | Poate rămâne propriu | Actul de vânzare și dovada plății |
Tabelul oferă doar repere generale. În practică, ordinea în care au avut loc operațiunile și formularea actelor pot schimba concluzia.
Greșeli frecvente
Una este presupunerea că „ce e în căsătorie e comun”. Alta este lipsa documentelor: fără acte, sarcina de a dovedi caracterul propriu al unui bun este mult mai grea. În plus, unele cupluri înscriu în cartea funciară un bun propriu ca și cum ar fi comun, ceea ce poate schimba interpretarea.
Dacă ai un caz concret, mai ales în vederea unui divorț sau a unei vânzări importante, discută cu un avocat sau un notar. Pentru mai multe explicații, urmărește ghidurile publicate pe AvocaturaOnline.
Un bun primit în dar sau prin moștenire poate rămâne al tău, dar numai dacă îi păstrezi dovezile și îl tratezi, juridic, ca atare. Câteva documente păstrate cu grijă pot fi mai valoroase decât oricare discuție ulterioară.
